

Dinu și Ana au ieșit în grădină bucuroși. „Ce frumos miroase aerul azi!”, a spus Ana, ridicând privirea spre soare. Dinu a zâmbit: „Hai să vedem dacă găsim prieteni necuvântători!”. Au pornit printre flori, ascultând ciripitul păsărilor. „Poate vedem pe cineva special astăzi”, a spus Dinu. Ana a dat din cap fericită.

Lângă portiță, un cățel cu blana pufoasă s-a apropiat dând din coadă. „Ce drăguț ești!”, i-a spus Ana. Cățelul a lins mâna lui Dinu, jucăuș. „El ne așteaptă mereu, ca un prieten adevărat”, a observat Dinu. „Chiar dacă nu vorbește, știe să ne bucure”, a adăugat Ana. Ei s-au jucat câteva clipe cu el.

La geam, o pisicuță albă se uita la ei curioasă. Ana i-a făcut cu mâna și a șoptit: „Ea are grijă de casă când suntem plecați!”. Dinu a râs: „Poate se crede stăpâna casei!”. Pisicuța a tors liniștită, bucurându-se de soare. „Pisicile sunt prietene cuminți”, a spus Ana. Dinu a bătut din palme de acord.

Într-un copac, două păsări ciripeau vesele. „Uite, păsările curăță copacii de insecte”, a spus Ana. Dinu a privit fascinant cum zburau de pe o ramură pe alta. „Ne ajută fără să ceară nimic”, a adăugat el. Ana a zâmbit: „Sunt prietenele grădinii!”. Păsările şi-au luat zborul spre cer.

Dinu a văzut o buburuză roșie pe o frunză. „Uite, ea apără plantele de dăunători!”, i-a spus Ana emoționată. Buburuza și-a deschis aripile strălucitoare. „Este mică, dar mult ajută”, a adăugat Dinu. Ana a urmărit-o atentă, fascinată. Amândoi au aplaudat pentru micuța eroină.

Din tufiș a ieșit un arici, timorat. Dinu a stat nemișcat; Ana a șoptit: „Nu-l speria, e timid”. Ariciul a mirosit pământul în liniște. „Poate și el vrea să fie prietenul nostru”, a zis Dinu încet. Ana a dat din cap: „Toate animalele ne pot fi prieteni”. Ariciul s-a ascuns la loc, lăsându-i zâmbitori.

Niște fluturi colorați au început să zboare în jurul lor. Ana i-a urmărit râzând: „Par că dansează în aer!”. Dinu a alergat după ei, dar fluturii zburau mereu mai sus. „Ne bucură ziua cu frumusețea lor”, a spus Ana. Dinu s-a oprit și a privit uimit. Fluturii au plecat mai departe peste flori.

Ana și Dinu s-au așezat la umbra unui copac. „Fără animalele noastre, grădina nu ar arăta la fel”, a observat Dinu. Ana a spus: „Fiecare ne ajută într-un fel diferit”. Au privit în jur la toate vietățile mici. „Sunt cei mai buni prieteni tăcuți”, a concluzionat Ana. Dinu a zâmbit fericit.

Dinu a propus: „Hai să inventăm un joc cu animalele noastre prietene!”. Ana a râs: „Eu voi fi o pisică, tu un cățel”. S-au târât printre frunze, imitând animalele. „Acum păsările să cânte pentru noi!”, a strigat Dinu. Ana a făcut păsărele din hârtie și le-a aruncat în aer. Jocul a stârnit multe hohote de râs.

Soarele începea să apună, iar grădina era liniștită. Ana a spus: „Cred că animăluțele merg la culcare”. Dinu a tras aer în piept: „Ce zi minunată cu prietenii noștri necuvântători!”. Pisicuța s-a așezat la picioarele lor, torcând încet. „Mâine descoperim iar aventuri noi”, a promis Ana. Au privit cu drag la toți prietenii lor.

Noaptea, Dinu a visat că vorbea cu animalele. Ana îl urmărea în vis, râzând. Cățelul îi spunea glume, pisicuța îi povestea despre stele. Păsările și buburuzele organizau un bal sub lună. „Ce frumos ar fi dacă am putea vorbi cu ei”, șoptea Ana. Dinu a zâmbit chiar și în somn.

Dimineața, Dinu și Ana s-au trezit veseli. „Animalele nu pot vorbi, dar ne arată zilnic cât țin la noi”, a spus Dinu. Ana a mângâiat cățelul și pisicuța: „Sunt mereu prietenii noștri”. Păsările cântau în grădină. Dinu a încheiat: „Prietenii necuvântători fac viața mai frumoasă!”. Ana i-a dat dreptate, râzând.